Tezaurul de la Pietroasa – Cloșca cu puii de aur
„Cloșca cu puii de aur” este unul dintre cele mai importante tezaure arheologice descoperite vreodată în țara noastră. De la descoperirea acestuia și până astăzi, a stârnit interesul istoricilor și imaginația celor care l-au văzut.
Tezaurul de la Pietroasa a fost, de-a lungul timpului, prilej de pradă, de dispute politice, de îndelungate studii științifice, “dezmembrat, brutalizat, furat, regăsit, plecat în exil la Moscova și redobândit când nimeni nu mai spera”, provocând adevărate drame în rândul celor care l-au avut în preajmă.
Tezaurul a fost descoperit în primăvara anului 1837 de către Stan Avram și Ion Lemnaru când efectuau lucrări de extragere a pietrei din zonă. În punctul “Poiana Crudului”, aceștia au găsit un tezaur format din 22 de piese din aur. După un an în care cei doi reușesc să țină comoara ascunsă, Lemnaru și Stan l-au cunoscut pe Anastase Verusi, antreprenor albanez al podului aflat în construcție peste apa Câlnăului, care cumpără pentru 4000 de piaștri toate cele 22 de piese. Acesta deformează majoritatea obiectelor, iar tava mare o taie cu un topor.
Verusi este denunțat de arendașul Frunză-Verde, arendașul moșiei din Pietroasa și astfel în 1838 descoperirea tezaurului de la Pietroasa devine publică. Ancheta a condus la arestarea celor doi descoperitori și a lui Anastase Verusi, însă din cele 22 de piese care compuneau tezaurul în momentul descoperirii și care cântăreau peste 40 de kilograme de aur, nu au mai fost găsite decât 12 (tava mare, cana înaltă-oenoche, patru fibule, două coșulețe, patera și trei colane) în greutate de 19,919 kg. Restul obiectelor au fost cel mai probabil topite în perioada când s-au aflat în posesia lui Verusi și nu au mai fost niciodată recuperate.
Valoarea istorică și artistică a pieselor care compuneau tezaurul a fost repede remarcată de oamenii de cultură ai vremii. Primul care se ocupă de cercetarea tezaurului este profesorul Petrache Poenaru, care furnizează și numeroase informații pentru cele mai importante gazete ale vremii (Curierul românesc, Albina românească și Gazeta de Transilvania).
Importanța deosebită a tezaurului a fost apreciată și de către conducerea Țării Românești care prin decretul domnesc al lui Alexandru Dimitrie Ghica, hotăra, la 26 iulie 1838, expunerea lui permanentă într-un muzeu. Primul loc ales pentru expunerea tezaurului a fost în cadrul colecțiilor Școlii Sf. Sava, începând cu anul 1842. Aici a fost văzut în anul 1961 de Alexandru Odobescu, care își va dedica întreaga viață studiului acestor piese. Acesta a publicat lucrarea „Le tresor de Pietrossa” între anii 1889-1900 la Paris și Leipzig.
Devenit cel mai valoros tezaur descoperit pe teritoriul României, „Cloșca cu puii de aur” a fost prezentată alături de Chihlimbarul de Colți, ambele din județul Buzău, la Expoziția Universală de la Paris din 1867.
După încheierea expoziției de la Paris, tezaurul a fost expus la Londra, iar în anul 1872, s-a aflat la Expoziția Internațională de la Viena.
Readus în țară, tezaurul este expus la Muzeul Național, al cărui sediu se afla în clădirea Universității. În noiembrie 1875 este sustras și o parte din piese sunt deteriorate. Este recuperat de autorități și este supus unor minuțioase lucrări de restaurare. În martie 1884, tezaurul este salvat din incendiul izbucnit în sediul Muzeului Național.
Încercările prin care au trecut piesele tezaurului, îl fac pe regele Carol I să ia decizia trimiterii lor la Berlin pentru restaurare în atelierul orfevrierului Paul Telge.
Aici, pe lângă restaurarea pieselor deteriorate se realizează și mai multe copii prin metoda galvanoplastiei, una dintre ele aflându-se în prezent la Muzeul Județean Buzău.
După restaurarea din 1884, tezaurul se întoarce la București și rămâne expus la Muzeul Național până în 1917, când este trimis la Moscova cu tot tezaurul României. După o perioadă de aproape 40 de ani, „Cloșca cu puii de aur” se întoarce definitiv în România, fiind expus din 1972 la Muzeul Național de Istorie din București.
La mai mult de 180 de ani de la descoperire, vălul de incertitudune planează încă asupra Tezaurului de la Pietroasa, știința nereușind să răspundă cu certitudine la unele întrebări privind semnificația pieselor, cine l-a făurit și cui i-a aparținut, când a fost îngropat și de către cine?
În loc de răspunsuri, expunem punctul de vedere al Muzeului Național de Istorie al României:
“Semnificația pieselor din Tezaurul de la Pietroasa s-a schimbat continuu de-a lungul istoriei lor în funcție de conjunctura în care au fost manipulate. Vasele pot fi văzute evoluând atât în mediul sacru cât și profan, ceremonia religioasă presupunând adesea și banchetul, iar „podoabele”, ca însemne de statut, folosite pentru marcarea și afirmarea poziției sociale, poartă în sine sacralitate presupusă de investitură. Fiecare în parte au însă propria lor biografie, unele au fost lucrate probabil în Imperiu, iar altele în spațiul „barbar” din afara acestuia, un timp au fost folosite sau tezaurizate, participând la jocul negocierii statutului unor indivizi sau chiar a unor comunități întregi, pentru ca apoi selectarea și depunerea lor împreună să le confere o semnificație comună transformându-le peste secole într-o descoperire arheologică și apoi în exponate. Încercarea de a oferi un răspuns întrebărilor legate de Tezaurul de la Pietroasa devine un proces complicat, în care privirea de ansamblu și cercetarea detaliilor capătă o pondere comparabilă. Fiecare răspuns și fiecare detaliu în parte nasc alte întrebări și astfel, încercând să îi descoperim tainele și semnificațiile de dinainte de depunere, îi ducem mai departe povestea și îi construim istoria de după descoperire.”
Locul unde a fost descoperit Tezaurul poate fi vizitat. Aici a fost amenajat un amfiteatru care are drept lait-motiv piese reprezentative ale tezaurului sculptate în piatră albă de Năeni. Pentru vizionarea unui material video despre amfiteatru, vă rugăm să accesați următorul link: https://youtu.be/II_jSe2n0i8
Odată cu implementarea noului proiect al Consiliului Județean Buzău, care are ca obiectiv valorificarea turistică a patrimoniului cultural de interes național și local reprezentat de situri arheologice, județul Buzău va deveni un reper important pe harta pasionaților de turism cultural, istoric și arheologic. Se are în vedere reconstruirea și promovarea unor monumente istorice/construcții antice de importanță națională precum Ansamblul Castrul – Termele Romane de la Pietroasele, ca parte a unui ansamblu monumental și arhitectonic roman de importanță internațională, precum și realizarea unui muzeu de sit.
Bibliografie:
- „Județul Buzău: tradiții, legende, obiceiuri, datini, mituri, arhitectură, turism, credințele țăranului român despre cer și stele: enciclopedie” – coordonator Gheorghe Petcu, Buzău, Editura Editgraph, 2012.
- „La poalele Istriței” – Marcela Marin, Iuliu Marin, Buzău, Editura Vega Prod `94, 2008.
Indicații de orientare:
Pentru a ajunge în localitatea Pietroasele, din București, se va merge:
- pe Autostrada A3 (București-Ploiești), se iese pe drumul județean 100 B și se continuă pe 100 C până la Mizil, apoi pe DN 1B până în comuna Săhăteni, de unde se va urma drumul județean 103R.
- pe E 85 spre Buzău, iar înainte de Mihăilești se va vira stânga pe drumul 102H spre Mizil, apoi de la Mizil spre Săhăteni pe DN 1B, de unde se va urma drumul județean 103R.
Pentru a ajunge în localitatea Pietroasele, din Focșani, se va merge:
- pe E85 spre Buzău, apoi DN 1B până în comuna Săhăteni, unde se va vira la dreapta pentru a urma drumul județean 103R.
Accesul către monumentul care marchează locul unde a fost descoperit Tezaurul de la Pietroasa se face pe DN 1B apoi pe DJ203C către Pietroasa – Pietroasa Mică.
Distanțe:
– Buzău – 26 km
– București – 100 km
– Brașov – 165 km
Știați că…
…Până la găsirea mormântului lui Tutankamon, „Cloșca cu puii de aur” a fost cel mai important tezaur antic descoperit al lumii.
…Denumirea “Cloșca cu puii de aur” provine de la faptul că potrivit declarațiilor descoperitorului comorii, cele 22 de obiecte erau așezate unele peste altele, acoperite cu fibula mare, sugerându-i lui Ion Lemnaru imaginea unei cloști care își apără puii. El este de fapt cel care ar fi dat numele „Cloșca cu puii de aur” , care a devenit, chiar în timpul anchetei, denumirea oficială a comorii.
…Atribuirea tezaurului și datarea lui s-a făcut prin analiza obiectelor componente, a detaliilor tehnice și stilistice prezente în modul lor de confecționare, precum și din studierea unor izvoare documentare. Profesorul german Rudolf Neumeister a pus tezaurul în conexiune cu momentele importante care s-au derulat în secolul al IV-lea în istoria universală. El a atribuit comoara lui Athanaric, conducătorul vizigoților, care a trecut prin teritoriile care compun astăzi România. Datarea cu un an exact al confecționării fiecărui obiect nu este posibilă, cum nu este posibilă nici identificarea unor ateliere de făurire a lor, considerându-se că arealul posibil ar fi cel dintre nordul Pontului Euxin și lumea mediteraneană. Pentru a fixa totuși o dată, s-a datat tezaurul în anul 381 în care Athanaric a ajuns la Constantinopol.
Galerie Foto:
